Prea multe amintiri


Cu lacrimi în ochi a plecat,
O altă viaţă începea.
Casa iubită în care a stat
Acum nu-i mai aparţinea.

Doar câţiva oameni credincioşi
Din când în când l-au căutat
Să-l vadă. Ei erau curioşi
De minunea cum a scăpat.

Acum stătea cu o bătrânică,
În casa ei îl găzduia.
Era gândit şi-i era frică
Şi se-ntreba ce va urma.

Medicul ce l-a operat
Venea mereu să-l viziteze
Şi mult de grijă i-a purtat,
L-a ajutat să se-ntremeze.

Mâncare, tot ce-i trebuia
Gazda lui i-a asigurat.
Cu bani mereu îl ajuta,
Voia să-l vadă întremat.

Să poată singur să muncească
Şi studiile să îşi urmeze.
O altă gazdă să-şi găsească
Şi liber să se coordoneze.

Timpu-a trecut, şi-a revenit,
Acum putea ca să muncească.
Ca să se mute s-a gândit
Şi singur ca să locuiască.

Fostei gazde să-i mulţumească,
Căci ea pomana şi-a făcut,
Iar Domnul să o răsplătească;
L-a ajutat atât de mult.

Mergea cu viaţa înainte
Şi mai muncea unde putea.
Şi nici nu-şi mai găsea cuvinte;
Încet la viaţă revenea.

Oraşu-n care locuia
Era frumos şi primitor.
Muncea în port unde putea,
Deloc nu îi era uşor.

La cursuri n-avea cum să meargă
Căci taxe trebuiau plătite.
N-avea cine să-l înţeleagă
Şi toate erau încâlcite.

La adunare n-a mai mers,
Biserica n-o căuta.
Totu-i părea de ne-nţeles;
De ce atâtea pătimea?

Creştini parcă nici nu erau.
Câte-o moschee mai vedea.
Şi oamenii se cunoşteau,
El mai străin aici era.

A hotărât ca să renunţe
La şcoală-n anul ce urma
Să poată banii să-şi adune
Ce pentru taxă-i trebuiau.

Să caute mult să muncească
Să poată banii să-şi adune,
Să fie-nstare să plătească,
Să nu mai depindă de nimeni.

Un loc de muncă şi-a găsit
Dar altul îi mai trebuia.
O cameră mică a primit
Unde i s-a permis să stea.

Patronul, un om de-nţeles,
S-a-nduioşat când a aflat
Şi să-l ajute a-nţeles
Când camera mică i-a dat.

Se bucura de ce-a găsit
Chiar dacă era ponosită.
Un loc să doarmă a primit
Inima-i era mulţumită

Muncea pe unde apuca;
Conta că era sănătos.
Ban peste ban bine punea
Şi se simţea victorios.

Se bucura că poate strânge
Şi visul lui se va-mplini.
Un om cu studii va ajunge
Şi pe Domnul îl va sluji.

La Domnul mereu se gândea;
Cu El a făcut legământ.
Astăzi parcă altfel vedea;
Poate atuncea s-a grăbit.

va urma