De ce-ai băut şi ultim' strop din cupa suferinţei?
Când noi stăteam robiţi cu toţi în jugul neputinţei...
De ce nu te-ai oprit spunând: "Prea mult amar! Ajunge!"
Atunci când transpiraţia Ta se preschimba în sânge?

De ce-ai păşit în Gheţimani în noaptea de trădare?...
Erai vândut pentru arginţi cu-o simplă sărutare.
Când toţi vrăjmaşii te pândeau venind cu lănci şi săbii...
Iar toţi cei dragi te-au părăsit...erai proscris, nu Rabi...

De ce nu ai chemat din cer, legiunile de îngeri,
S-aducă groază pe Pământ cu focul de luceferi?
De ce mişeii te-au legat, în noaptea ce-nvinse,
Când Numele-Ţi de Dumnezeu puterea Sa şi-o stinse?

De ce supus unui Sobor ce-Ţi pregatea osânda,
Ai stat tăcut şi ai răbdat în inima Ta blândă?
Nu ai strigat, nu ai cerut o dreaptă judecată?...
Dispreţuit şi părăsit, Tu Mielul fără pată!...

De ce nu Te-au ales pe Tin', norodul cel din piaţă
Şi au cerut pe un tâlhar cu sufletul de gheaţă?
Nu Te-au dorit Stăpân sa fi, să le aduci lumină...
Dar i-ai iertat şi n-ai urat, Tu cel curat, far' vină!...

............................................................................
De ce Tu har încă reverşi în fiinţa-mi ticăloasă,
Când haina sfântă ce mi-ai dat stă ruptă şi e roasă?
Şi nu ma laşi şi nu ma uiţi, pierdut să fiu departe,
Atunci când amăgit traiesc, ispitele-mi sunt parte?
................................................................................
"Nu pot să-i uit pe cei născuţi din Fiinţa Mea cea frântă!
De ar fi uitaţi pruncii la sân de mame ce-i alintă,
Eu n-am să-i uit pe toţi acei ce duc o lupta dreaptă
Şi chiar de cad nu rătăcesc, spre Mine se îndreaptă!

Eu le cunosc suspinul greu, tristeţea-n încercare
Şi ştiu că luptă-n veacul greu, când suferinţa-i mare,
Iar inima-Mi plânge cu ei, când sunt loviţi şi-i doare...
Dar vine o zi când orice nor va fi topit de Soare...


Şi de mă-ntrebi de ce am răbdat, răspunsul e: Iubirea!
Ca sa vă fac Mireasa Mea şi să v-aduc sfinţirea...
Să fiu cu voi pe veci de veci în sfântă bucurie,
Mai dulce decat orice vis, în sacră părtăşie..."