E noapte; stau si meditez, la ce-am facut, ce n-am facut
In ziua care a trecut, si iarasi sint nemultumit:
“Un alt esec e scris pe ea!”, imi spun din nou, nefericit.
Dar viata nu mi-am dat-o eu si Dumnezeu prin mama mea
Deci ziua ce-a trecut i-a Lui, eu am avut-o cu-mprumut
Si-atunci ma-ntreb cu glas pierdut:
“Eu pentru Domnul ce-am facut?”
Azi am pierdut de doua ori, sau nici-odat’ n-am cistigat?
N-a fost o zi cu satisfactii, n-a fost o zi fara pacat!
Si-atunci ma rog la Creator, ca ziua care va veni
Sa fie asa cum e normal: a Lui, si daca vrea si-a mea
Si sovaielnic, dimineata, alerg prin lume: buna, rea
La colt, e-o binecuvintare, sau poate e-o ispita grea?
In toata aceasta alergare, observ cumva in plan secund
Ca pot sa merg, sa vad, sa simt, ca azi nu sint un muribund!
O, Doamne, tie-ti multumesc, ca-n dar mi-ai dat o alta zi
S-admir tot ce-ai facut in lume, si noaptea-n cer sa admir faclii!
“E ziua Ta!” zic cu-ncintare, dar asta-n plan indepartat
Caci realitatea ma-nconjoara si este plina de pacat!
Am vrut si ieri, doresc si-acum si vreau si miine sa cistig
Si vreau mai bine, si mai bine; vreau peste mare in cirlig
Vai, toate simturile mele, sint tulburate cu nefast
De-un dolar cu-n ochi masonic pe care-i scris:
“In God we trust!”
N-am timp de mine, n-am timp de tine, n-am timp de mama
N-am timp de tata, n-am timp de-un frate,
N-am timp de-o sora, de un copil, sau de sotie
N-am timp de tine o, Doamne si tu astepti de-o vesnicie!
E-adevarat ca ochiul vede, si-atunci cu inima imi cer
Muncesc mai mult, pe nesimtite sint al placerii prizonier
In timpul asta pe planeta, copii de foame inca mor
Multi au acoperis doar cerul sis tau la umbra sub un nor
Batrini ce n-au medicamente se duc si ei pe rind, se fring
Iar eu rostesc ce-a scris poetul:
“Maninc si pling, maninc, maninc…”
Si dac-o numar si pe asta, ca-n loc de celalalt obraz
Citeodata ma incearca, sa fac necaz pentru necaz
Observ c-asa pe nesimtite, ma fac stapin pe ziua Ta
E o izbinda ce ma doare, amara e victoria!...
Cind vine ora rugaciunii, e iarasi seara de-umilinta:
Cum pot sa spun “Isuse, Doamne!” fara ofensa la credinta?
Si totusi, eu cu disperare privesc spre cer si strig spasit:
“Isuse, Doamne fara tine, eu nu pot sa fiu fericit!
Ajuta-ma si da-mi putere sa lupt cu groaznicul pacat
Ajuta-ma sa-ti cinstesc ziua, ajuta-ma sa fiu curat!”
Era intr-o seara tirziu, cind am avut o tresarire de constiinta (m-am simtit cercetat) si simtind nevoia sa ma autoanalizez si sa fiu cinstit cu mine insumi, am avut toate aceste revelatii pe care le-am enumerat in aceasta poezie
mnezeu să ne ajute, El să te binecuvinteze frate Florin, să-ți asculte rugăciunile.Pacea Domnului
și inspirație Divină în continuare!
Multe binecuvântări!