Dumnezeu îndurător, Stăpân pe toate,
Doar gândul Tău când îl trimiți spre mine,
Mă duci pe unda lui, de Tine-aproape,
Iubirea Ta, pe brațe, Sfânt mă ține.

Când nu se vedea pământul de sub ape,
Mi-ai cunoscut și chip și-asemănare,
Ai hotărât planul care să mă scape,
Când nici nu știam, țărâna ce gust are.

Nu era nici Eden, nici pomul care
Să poarte în coama lui, fructul oprit
Și inima Ta, mi-a pregătit salvare,
Atât de mult, Tu Doamne, m-ai iubit.

Ți-ai dat Fiul să moară pentru mine,
Purtând o grea durere, vreme lungă,
De când Ți-a fost numai un gând, departe,
Până când moartea veni să-L străpungă.

În crunta sfâșiere, chinul ce-ai simțit,
Învierea Ți-a șters suspinul, lacrima
Și-un rod al suferinței, bogat, pârguit,
Căci toate, toate stau deodată-n fața Ta.

Ce Har! Să mă cunoști mai dinainte,
Să-mi dai asemănarea chipului slăvit
Al Fiului biruitor în moarte,
Doar prin El, neprihănit m-ai socotit.

Cu mulțumiri, laude, adorare,
Sub ploile de Har, darul Jertfei Sfinte,
Trimit spre Cer, din inimă, cântare
Spre slava Ta, Iubitul meu Părinte.

Amin!