Cu ce-as putea asemuii întelepciunea?

*
Cu ce-aș putea asemuii înțelepciunea?
Mărgăritarele iubirii curg din ea.
Sclipesc nestematele neprihănirii,
În ea străluceşte cristalul sfinţirii.

Înţelepciunii nu-i găseşti asemănare.
Pietrele preţioase sunt fără valoare,
Nici chiar aurul nu-i atinge strălucirea,
Nimic de preț nu se aseamănă cu ea.

În preajma înţelepciunii venită de sus,
Născută din iubirea supremă, Isus.
Diamantul pur în tărie-i pricăjit,
Cristalul în fața-înțelepciunii-i ofilit.

Nu se găseşte nicăieri, de cumpărat,
Se găsește doar la cerescul Împărat.
E atom prețios din nucleul iubirii,
Neprihănire din nimbul nemuririi.

Înțelepciunea-i cel mai de preț tezaur,
Ce ţi-o poate dărui Meșterul Faur.
Cu ce-aș putea asemui înțelepciunea?
Ea înfloreşte unde rodește sfințirea.

Domnul dă-înțelepciunea celui ce-o cere,
Roagă-te după ea, din inimă, cu putere.
Teama de Domnul e-nceputul înţelepciunii,
Ea răzbate cu putere din focul rugăciunii.

Ferice de cel ce primește-înțelepciunea,
Credinţa îi va fi priceperea şi rațiunea.
Smerenia va fi a inimii sale bogăție,
Călăuză dreaptă spre cereasca-Împărăţie.

Înţelepciunea ce are divină valoare,
În vremile de restrişte şi-ngrijorare,
Te îndrumă pe calea cea mai bună:
Ce bine e să fi cu Domnul împreună!

Cu ce-aș putea asemuii înțelepciunea?
Cu jertfa la cruce născând mântuirea.
Cu Iubirea ce transformă omul păcătos,
În neprihănitul ce se-aseamănă cu Hristos.

Frica de Domnul ţi-o dă înţelepciunea,
Teama e oglinda ce-ţi arată goliciunea.
Încrederea-n Domnul, măreşte credinţa,
Smerenia revarsă pe deplin cunoştinţa.

Ascultarea te învaţă, să şti să preţuieşti
Iubirea revărsată din Slăvile Cereşti.
Să nu te-n crezi în a ta înţelepciune,
Trăieşte prin credinţă şi fă, fapte bune.

Cu ce-aș putea asemuii înțelepciunea?
Iubirea ce l-a Golgota mi-a dat învierea,
Trăirea prin credinţă, urmând doar voia Lui
Aceasta-i înţelepciunea Neprihănitului.

Prețuiește mai mult decât toate comorile,
Îţi aduce mult mai aproape de tine, zorile.
Înţelepciunea nu dă glas neascultării,
Hrănește viguros lăstarii ascultării.

Deschide spre cer bobocii neprihănirii,
Uscând neascultarea cu ramurile firii.
Înţelepciunea ne este dată să biruim,
Cu-ncredere în Domnul, mereu să trăim.
AMIN