Mustul-blestem sau binecuvântare, e alegerea noastră

Dumnezeu a creat toți pomii-
Roditori, oxigenatori,
I-a dăruit omenirii,
Să-i fie folositori!

Din Cuvânt, aflăm că Noe,
Agricultor, după potop,
Bând vin, după cules de vie,
Confuz, s-a dezgolit în cort.

Așa încât Ham l-a zărit,
Și-a râs de tatăl bun și drept:
Noe-a trăit cu duh smerit,
Salvându-și fiii de înec!

Ce trist, unicu-i viciu, vinul,
A sedus sfântul, să-și blesteme,
Fiul cel tânăr și nepotul:
Părinți de robi să fie-n lume.

Iată că Duhul ne scrie,
De-alcoolul din rodul de vie:
Cum, din zori de istorie,
A dus la blestem și robie!

Citim mai departe, de Lot,
Prin vin, la minte bolnav:
Cu fiice, salvate din foc,
Născură pe-Amon și Moab.

Și, astfel, două popoare
Croite-n incestul beției,
Au supt păcatul Sodomei,
Prin rodul viței de vie.

Nu-i de mirare, că-n Biblie,
Prin istorii și pilde adânci,
Ni se tot spune ce primejdie,
E-nchisă în strugurii dulci.

De fapt, primul rod delicios,
Satan l-a schimbat într-o cursă,
Pătând cu păcat un Cosmos,
Prin zeama din fructe prelinsă.

Mama regelui Lemuel îi spunea,
Că nu se cade împăraților,
Vinuri, ori tărie să bea,
Să le dea condamnaților!

Deci, alcoolul, din vechime,
A fost destinat osândiților:
Ca să moară fără durere,
Și leac dezamăgiților!

De-aceea, nazireul nu gusta,
Nimic din vița de vie,
Când Domnului se dedica,
Iehova îi era bucurie!

Și Recabiții-au fost opriți,
De la vin, de părintele lor,
Locuiau în corturi, smeriți,
Ca și creștinii, fiind călători!

Ascet fiind Ioan Botezătorul.
Totuși, e-un fapt neîndoios,
Că fost-a chiar Mântuitorul,
Numit: băutor, mâncăcios!

Domnul Isus, la vreun ospăț,
A băut vin sau must, evreiește,
Adică o cupă de „șpriț”,
De-a doua, nu se pomenește!

Drept sânge, la Cina de Taină,
Rodul viței, El a împărțit
Ucenicilor, și o azimă,
Simbolizând Trupu-I jertfit.

A schimbat și apa în vin,
La nuntă, simbolic festin,
Ce vrea Autorul Divin,
Să–nvețe umilul creștin?

A păstrat pentru ultima Nuntă
Vinul nou, adus mai târziu,
Botezând pentru Sfânta Lui Luptă
Ucenicii, prin Duhul Cel Viu!

„Sunt plini de must!”râdea necredința,
În ziua Harului, la Cincizecime,
Isus trimitea făgăduința:
Dar în pale de foc- limbi străine!

„Nu vă-mbătați cu vin, e desfrâu!”
Ne-a scris Pavel, îndemn hotărât.
„Fiți plini de Duh”, ca un râu!
Și ape vii, în lume, izvorâți!

Isus este Vița Cerească
Și Tatăl e Viticultorul,
Cine vrea, etern, să trăiască,
Să rămână mlădiță în Domnul!

Creștinul, să simtă răpire
În Duh, Prezența Divină,
Să fie-mbătat de Iubire,
Umplut, în extaz, de Lumină!
Amin!

Craiova, 16-03-2013