Îndemn pentru…. pâlnie


Inima ţi-e o biată pâlnie…
ce pe alocuri…
e găurită, fără ştirea ta.
Iubirea-ţi curge …şi se duce…
doar sfărmuri mici rămân din ea…
Dar cu fărâma de iubire
ce poţi să faci ? Cum s-o împarţi ?
Nu stâmpără nici pe departe
Nevoia, setea, foamea mea.


Te du, aleargă-n mare grabă
La Cel ce poate să le vadă
Şi micile defecte să le dreagă.
Apoi El,
de-I vei cere,
Te umple lin si pe de-a-ntregul
Precum tămâia, vechiul Templu….
cu seva Sa, ce-n veac nu piere
să dai şi altuia ce-ţi cere
Iubire, har şi mângâiere.