Ochiul de afară clipește sfios,
Ochiul lăuntric se deschide-n Cristos
Departe pătrunzând prin nevăzut,
Iar raza-i lumină viitor și trecut.

Cu ochiul de carne vezi formă, culoare,
Cu ochiul lăuntric vezi rana cum doare
Și oful ascuns al celui ce-ndură
Și braț de iubire și brațul de ură.

În ochiul firesc sunt lumi răsturnate,
În cel lăuntric, în picioare sunt toate,
Nu-s două păreri din unghi diferit,
Ciclop, una știe, Adevăr neclintit.

Vezi floarea că-i floare, cu ochiul de lut,
Cu ochiul lăuntric vezi mult mai mult,
Miresma prinde contur și culoare,
Îi vezi și visul și dorul de Soare.

Cu ochiul lăuntric vezi faptele care
Dumnezeu le-a lăsat pe a vieții cărare,
Le vezi adunate în Ceruri, comori
Și ascultarea schimbată-n splendori.

Dacă pașii se-abat pe drumul greșit,
Cu ochiul lăuntric vezi scrisul pe zid,
Când vine Păstorul, te-adună din vale
Vezi toată Iubirea pe brațele Sale.

Cu ochiul lăuntric vezi taine trecând
De sub mahrame, în imagini, cuvânt,
Căci raza lui vine din Para de Sus
Și poate să treacă prin orice ascuns.

Cu ochiul lăuntric vezi Țara de Sus,
Vezi Calea spre-Acasă, Îl vezi pe Isus,
Este parte din ochiul Lui Dumnezeu,
Prin ochiul acesta privește mereu.

Amin!