Cu Domnul după gratii- Un tânăr îndrăgostit
Autor: Florența Sărmășan  |  Album: Amaraciunea necredintei  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 17/03/2013
Un tânăr îndrăgostit


Era dispus orice să facă
Pe ea să n-o dezonoreze.
Ştia prea bine ca să tacă
Onoarea să îi protejeze.

Dorea soţia lui să fie
Când toate se vor termina.
Întreaga lume ca să ştie
Că ea-i femeia ce-o dorea.

El cel mai mult dorea să facă
Pasul înspre căsătorie,
Dar ea l-a pus acum să tacă
Ca nimeni de ei să nu ştie.

Până când va considera
Că e momentul să vorbească.
Pe ai ei ea îi va-nştiinţa
Că vrea sa se căsătorească.

Căci ea, departe, o fată avea;
Voia din timp s-o pregătească,
Să-i spună de iubirea sa
Căci nu voia să o rănească.

El prea puţin o cunoştea,
Trecutul ei nu l-a aflat.
Cu ce-i spunea se mulţumea,
Nimic nu l-a interesat.

Căci inima i-a dăruit -
Doar asta pentru el conta -
Acum se simţea fericit,
Altceva nu-l interesa.

Cine era cu adevărat
Femeia ce l-a cucerit?
El nicicând nu a cercetat;
Era destul că e iubit.

Dar nu erau în largul lor,
Acuma, mai rar se-ntâlneau.
Ea-l amăgea că-i este dor
Întâmplător când se vedeau.

Îndrăgostit cum nu se poate,
Cadouri scumpe-i cumpăra.
Mereu îi aducea de toate,
Cu patimă mult o iubea.

Precaută îl îndepărta
De câte ori era pornit
Să bată-ncet la uşa sa,
Să fie ascultat, primit.

Cu amăgiri, vorbe mieroase
Mereu cu vorba-l amâna.
Promisiunile-i duioase
Pentru o vreme îl calmau.

Răsare soarele din nou
Căci gazdele iarăşi se duc.
Era cel mai frumos cadou
Ce şi-l dorea atât de mult.

Iarăşi stăpâni vor fi pe casă,
Doar ei şi cu iubirea lor.
Sunt liberi iarăşi; ce le pasă!
Acum vor face tot ce vor.

Dar scurtă i-a fost bucuria.
Oameni ai legii îl căutau
C-a dispărut bijuteria
Pe care gazda o avea.

Dintr-o casetă valoroasă
O broşă scumpă a dispărut
Cu briliante şi frumoasă.
Acum era de negăsit.

La reclamaţia primită
Poliţia îi cerceta.
Femeia ce-a fost păgubită
Să o găsească pretindea.

În cei din casă se-ncredea,
Nicicând nu s-a mai întâmplat.
Femeii care acol’ stătea
Ea cinstea i-a verificat.

Tânărul, singur a rămas,
Pe care nu îl cunoştea,
Dar nu credea că-al său obraz
Cu aceste fapte se păta.

Caseta care o avea
Multe valori a conţinut.
Singura broşă nu era,
Dar ea preţuia foarte mult.

Ba pagubaşă a crezut
Că un hoţ în casă a intrat.
Caseta plină a văzut
Şi broşa ochii i-a luat.

Dar toate ea le-a observat
Doar la Paris când a ajuns.
Politia a anunţat
Şi aştepta acum răspuns.

va urma
Acest tanar s-a increzut foarte mult in femeia pe care o cunostea doar superficial, de fapt nici nu voia sa stie mai mult, se bucura ca ea il iubeste si se incredea cu totul in cuvantul ei. S-a inselat insa amarnic.
Acuzat pe nedrept, din cauza unei femei mai batrana si vicleana! La fel ca Domnul Isus, condamnat pe nedrept din pricina Iubirii Lui pentru batrana lume pierduta! Rani primite in casa celei ce-o iubea!
Intr-adevar, aceste istorii meritau versificate, sora Florenta!
Adăugat în 17/03/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 967
  • Export PDF: 9
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni