Sunt stări, ce nu pot să exprime,
Ce să cunoşti acum, ce vine,
Momente când eşti părăsit,
Când eşti trădat, când eşti iubit...

Sunt oameni ce-i doreşti în preajmă,
Să fi cu ei, să fi ca ei cândva,
Dar vine clipa despărţirii, o taină,
Nu va mai fi nicicând situaţia-aşa...

Sunt fraţi în Domnul ce te iubesc fierbinte,
Ce pentru tine ar muri cu drag,
Dar vine clipa intrării la morminte,
Când stai tăcut pe disperatul prag...

Sunt ceasuri dezrobite de trăiri,
Cu cântece, cu rugăciuni şi predici
Ce duc cu ele veşnice simţiri,
Ca un om tare ce ar fugi la medici....

Sunt rude, prieteni, soţi şi soaţe,
Cu neamuri, veri, triste copilării
Ce-n veci nu stau cu toţi pe-aceeaşi cale,
Şi ce păcat! ne-aşteaptă veşnicii...

Sunt clipe de iubire în familie,
Şi nu le-ai da pe-o mare de argint,
Dar...vai... sunt trecător din fire...
Şi ce folos...sunt fulg purtat de vânt...

Sunt mângâieri în toate-aceste lucruri,
Pe care numai Domnul poate să îmi dea!
Că toate-s trecătoare, chiar familia,
Şi numai Isus cu min' va rămânea...