Inimă de piatră

Ah, inimă de piatră,
Ce întruna tot râvnești,
La poftele din lume
Și nu te pocăiești.
Tu, inimă de piatră,
De ce tot rătăcești ?
Când El te așteaptă acasă,
De ce te poticnești ?

De ce stai tot închisă
Cu lanțuri și zăvoare,
Nu-ți pasă că pe Unsul,
De tine azi Îl doare ?
Ah, inimă împărțită,
În cuburi ca de gheață,
De ce să mori orfană,
Când poți trăi măreață ?

Tu, inimă îngâmfată,
Ce ai uitat să-ți plângi,
Vinovăția toată...
Ce-n lume încă strângi…
Tu, inimă de piatră,
Tot mândră tu, te porți,
Și mergi cu avânt-nainte,
Spre calea celor morți.


Ah, inimă de piatră,
De ce nu vrei să auzi
...Străinului ce-n noapte,
Îți bate să-I deschizi...?
El umblă pe la porți
De piatră ca și tine,
Îi pasă, te iubește,
Primește pe orișicine !
Ah, inimă de piatră,
Trezește-te odată!
Și vei vedea ce dulce-I,
Atingerea de Tată !

Viorel Balcan, 15 martie 2013