NADEJDEA BIRUINTEI

*
Vin valuri după valuri, amare cu pelin,
Iar ochii-n lacrimi se-îneacă în suspin.
Vin şi pleacă grămadă şi încă mai vin,
Clătinându-mi credinţa şi a ei sublim.

Adesea vin valuri mai spumegate,
Razele de lumină prin nori strecurate,
Deşi norul poartă mânii înfuriate,
Tăcute, disipă durerea-n zori luminate.

Întunericul nu poate nimic a-mi face,
Deşi pune laţul cu o viclenie rapace.
Lumina în fărâme bezna o desface,
Şi pune în inima mea, eterna ei pace.

Arsenalele morţii cu încrâncenare,
Cu trăsnet lovesc pe-a vieții cărare,
Să mă arunce în cruntă disperare.
Lumina veghează din divina zare.

Satan abia aşteaptă să mă înghită,
Garda rugăciunii-n odăiţă-i bine-nfiptă,
Cuvântul a neprihănirii redută m-asistă,
Pe stânca sfinţirii, de Isus îs sprijinită.

Pe drumul sfinţirii, socotită neprihănită,
De nici o nenorocire nu pot fi lovită.
Cu nădejdea în Isus, trăiesc fericită,
În braţele Iubirii Sale, sunt mântuită

Alungă de la mine gândul disperării,
Nu lasă să mă prindă somnul nevegherii.
Deschid ochii bine la Soarele-ndurării,
Să fiu trează, urmez Domnul sfinţirii.

Din azurul nemuririi coboară Cel Sfânt,
Din Cetate măiastră în al Slavei veşmânt.
Mă cheamă iubirea prin Sfântul Cuvânt.
Aprinde în inimă al nemuririi legământ.

Nădejdea biruinței îmi dă puteri depline,
Nu mă înfrică nici al morții negre, spine.
Știu alături de Isus, vin zile mai senine,
Cu razele calde îndurarea mă ține bine.

Se va termina chinul, al durerii adâncire,
Ridic glasul cu rugăciuni de mulţumire,
Aşez nădejdea mea în a Lui Isus călăuzire,
Urmărind norul ce-l aduce pe-al meu Mire.
Amin!