S-a 'ntors!
S-a răzbunat pe fericiri,
Pe verdele atât de aşteptat...
Pe ''mugurii ce au crăpat'',
Pe glasul mieilor aşa de fericiţi...
S-a răzbunat!
... Şi iarăşi, a venit!
Îşi scutură cu ''aroganţă'',
Cojoacele pline de fulgi,
Căci, nu mai poţi privi de mila,
A, ce-a fost verde,
Verde crud...
Mai vrea să... iscălească, înc-odată,
Consideră căci... nu i-a fost destul!
Chiar dacă, ne-am zâmbit de Mărţişor,
Şi suflă, rece, fără milă,
Un rece vânt din rece-nor.
Cu nasurile strâns lipite
De geamuri, nepoţeii-n cor,
Mă-ntreabă:
De ce oftezi, ... bunico?
Ţi-e dor de tristul ... Mărţişor?
Ninge, ninge de două zile, ca în mijlocul lunii ianuarie, Slavă Ţie, Doamne!
acoperă Dumnezeu pe noi cu palma Lui, ne protejează de gerul spiritual.Dumnezeu să te binecu-
vinteze, sora Sanda deagă, foarte bine ai prins în vers o pierdere atât de dragă, văd în oftatul bu-
nicii și lacrimile inimii.Conținut adânc, multe rânduri printre rânduri.Știu că dacă mugurii sunt nu-
mai crăpați, dacă floarea nu este scuturată încă, rodul are șanse să rămână, Dumnezeu să ne pă-
zească roadele.Sincere salutări cu Har și Pace Sfîntă!