CÂND PĂRASIT-AM CALEA...

Când părăsit-am calea care
Ducea la faliment total
Am înţeles că-n renunţare
E mare binecuvântare
Şi caracter şi ideal.

M-a cucerit atunci o taină
Şi am urmat-o pas cu pas
Mi-a dat Hristos o nouă haină,
Mi-a vindecat adânca rană,
M-a scos din groaznicul impas.

Eram în cea mai joasă stare
Când braţul Lui m-a ridicat
Privirea Lui liniştitoare
M-a vindecat de nepăsare
La pieptul Lui m-am aruncat...

Şi-am început să cânt cântarea
Acelei dulci eliberări
Am dobândit încredinţarea
Că pot înfăptui lucrarea
Ce naşte binecuvântări.

Lăsând un mediu plin de zdrenţe
Pe drumu-ngust m-am îmbarcat
Dau curs acelor exigenţe
Ce pot crea spre Rai cadenţe,
Pot rezolva ce-i încurcat..

Şi-am dobândit clarificare
Să ştiu de ce-s o vreme-aici.
Să vină orice încercare
Nu părăsesc lucrarea-n care
Colaborez cu-ai mei amici.

Privind spre zările senine
Splendori cereşti întrezăresc
Ştiu că victorii pot obţine
Doar când Mesia e cu mine
C-atunci în Via Lui muncesc.

gc/19 Martie, 2013