Nu orişicine zice: „Doamne, Doamne!”
Ev. Matei 7:21

Nu orişicine zice: „Doamne, Doamne!”
E garantat că Cerul şi Raiul o să-l vadă.
Se cere pocăinţă, credinţă fără toane,
Deplină ascultare şi fără de zăbavă.

Nu orişicine zice: „Da şi eu sunt creştin!”
Ne poate dovedi că nu-i om înşelat,
Credinţa adevărată, noi nu o moştenim,
Dar o primim când credem Cuvântul insuflat.

Nu orişicine zice: „Şi eu sunt pocăit!”
E sigur şi pe calea îngustă, sfântă, dreaptă,
Dovada că e sincer şi nu doar păcălit,
E dată de unirea, dintre cuvânt şi faptă.

Nu orişicine zice: „ Eu am fost mântuit!”
Şi mântuirea-mi este veşnic asigurată!
Scriptura ne învaţă, că doar acel sfinţit,
Rămâne în picioare, la dreapta judecată.

Nu orişicine zice: „Sunt pregătit să mor!”
Chiar poate cu cei drepţi să-adoarmă liniştit.
Ci gata e doar omul cuprins de har şi dor,
Ce iubitor, statornic, pe Domnul a slujit.

Nu orişicine zice: „Eu cred în Dumnezeu!”
E un creştin aievea aşa precum grăieşte.
Şi dracii cred în Tatăl înfioraţi mereu,
Numai că ascultarea, deloc nu le prieşte.

Nu orişicine zice: „Eu fac ce-mi place mie!”
Se bucură cum vrea, deplin de libertate.
Alegeri bune, rele, te duc înspre robie.
Un rob al lui Hristos, sau rob doar la păcate.

de Teodor Groza
20.03.2013
Vişeu de Sus