Trăiam pierdut în lumea asta mare
Şi nu ştiam nimic de Dumnezeu.
Dar nu aveam în suflet sărbătoare!
Eram străin, străin de drumul Tău.

Oamenii, râdeau ades de mine
Că nu mergeam pe drumurile lor.
Chiar cei mai dragi, şi ei loveau în mine,
Iar eu, plângeam de rănile ce dor.

Dar într-o zi, Ţi-am ascultat chemarea.
Tu, M-ai adus să stau în faţa Ta.
Inima-şi căpătase vindecarea,
Ce atâţia ani, în lume-şi căuta.

Când am privit la viaţa Ta Isuse,
Şi am aflat cât Tu, ai suferit
Doresc, nimic să nu mă mai despartă
De braţele Celui ce m-a iubit.