Un cântec...
Un cântec blând, pe-o rază de lumină
Și-un vers divin doresc să pot să-ofer
Căci vreau să scot din lume și ruină,
Să îndrept pe mulți cu inima spre cer.

Un cânt mângâietor în clipa întristării
Și un balsam alinător pe sufletul rănit,
Un sprijin prompt în clipa încercării
Și ajutor concret să fiu, la timpul potrivit.

Un cântec revelând prin har pe Domnul,
Un vers plin de șoptiri înmiresmate,
O armonie vie ce să-alunge somnul;
Privirile să-ndrepte spre zările curate...

Un cânt sublim, să înghită orice „vai!”,
Un vers, să îndepărteze solul morții...
Lumină-n întuneric, care făr` de grai,
Pierduților, spre cer să le îndrepte sorții.

Un cânt celest, senin, divin în partitură
Să-aprindă-n suflet dorințe ce s-au stins,
Un vers înmiresmat de-a cerului natură
Să facă învingător și glorios pe cel învins.

Un cântec nou, măreț, din spațiu sideral
Și-un vers celest, aducător de biruință,
Privirile-n spre Cer să îndrepte triumfal
Și să zidească mutual în suflete credință.

Să fiu un cânt ași vrea, pe-o rază de lumină,
Un vers, descoperind al cerului mister,
Să strâng mereu, din întuneric și ruină,
Robite suflete, comoară pentru cer.

20/03/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)