Eden pierdut, la poarta ta
Incep durerile si spinii
Si tot acolo vom afla
De ce se ofilesc toti crinii...

De ce e frig mereu sub soare
De ce se plange pe acest pamant,
De ce viata asta doare
Din leagan pana in mormant...

Si de ce canta ciocarlia
Si soarele rasare-n zori,
De ce renaste bucuria
Cu ale ei primaverii flori.

Eden pierdut, la poarta ta
Incepe si fagaduinta
Ca se va naste Mesia
Si s-o sfarsi cu suferinta...

Ne vom intoarce cu credinta
La poarta ta, Eden pierdut,
Si imbracati in biruinta
Uita-vom tot ce ne-a durut.