Când trecea Isus prin sate
Când trecea Isus prin sate
Urmat de-ai Săi ucenici,
Era-nsoţit de mari gloate
Purtând mulţi năpăstuiţi,
Zbătându-se-n suferinţi,
Ce vreau a fi vindecate.
Şi pe-oriunde, El trecea
Mila Sa, cea îndurătoare,
Din dragoste-o răspândea
Curgând lin în vindecare,
La cei cu credinţă mare
Ce doreau spre-a o avea.
Astfel pe-oriunde trecea
Bolnavi nu se mai găseau,
Doar un susur se-auzea
Cum pe Tatăl, Îl slăveau,
Şi mai departe, porneau
Căci vestea se răspândea.
Vestea bună, prin Cuvânt
Erau mulţi ce o spuneau,
Şi spre slavă-şi lua avânt
Când ei Domnului slujeau
Prin minuni ce se făceau
Răspândite pe pământ.
Şi-astfel, a fost... înviată
Fiica scumpă... a lui Iair,
Care-I ziceau că e moartă
Când toţi se-aflau în delir
Gata, s-o ducă la Cimitir...
Încheindu-şi a sa soartă.
Dar minunea sfântă mare
A fost Lazăr, ce îngropat,
El la-a Domnului strigare
Dintre cei morţi s-a sculat,
Iar cei dragi la-ntâmpinat
Cu-a lor dulce-mbrăţişare.
Flavius Laurian Duverna
22 martie 2013
Frumoase versuri!
Multe binecuvântări!
Făcea fapte minunate
Cu respect/gc
Vrem şi ne dorim minuni dar nu ajutăm minunile să vină-n viaţa noastră; şi chiar dacă vin, noi suntem orbi şi nu vedem. Domnul să ne dea lumină şi înţelepciune.
Multe binecuvântări.