IZVOARE

Nu ne mai ducem la izvoare
Ce nu pot stâmpăra un dor
Unde nu poţi afla candoare
Nici bucurii nepieritoare
Ci doar cuvinte care dor.

Răbdăm, mai bine, foame, sete
Decât s-asimilăm trădări
Izbim sfidarea de-un perete
Că nu-i cu dragostea pereche
Şi cauzează derutări.

Respingem orice-ademenire
Ce-ar vrea să ne atragă-n laţ
Vom da aprecieri, cinstire
La cei ce dovedesc iubire
Nu-nverşunare şi nesaţ.

Resursele ce dau lumină
Când le găsim le-adăpostim
Numai din ele pot să vină
Râuri de linişte deplină
O, cât de mult le preţuim!

Vom merge numai la izvoare
De unde gândurile pot
Lua profundă-nviorare,
Unde găsim mărgăritare
Nu tensiune şi complot.

Ne-alimentăm doar din paharul
Ce-i plin de miere sau balsam
C-aşa vom trece de hotarul
Unde e împărat amarul
Ce-atât de des îl înghiţeam.

gc/22 Martie, 2013