Câte-o dată merg cîntând
și gândind la Tine, Doamne
când văd cerul cel senin
și cum păsările cîntă,
într-un dor mă las plângând
și doresc clipa să vină.

Câte-o dată merg și cînt
și cu inima și gândul,
și privesc apoi în jur
și mă minunez smerit
de natura ce-ai creat
ca un univers mai sumbru,
unde eu ca sa Te caut
unde Tu să mă găsești.

Câte-o dată, eu când cînt
mă gândesc,
ce ar fi lumea fără dragostea,
iubirea?
Însă omul e netrebnic
și în gândul său el vede,
dar cu inima se pierde
între multele dorinți
care firea le tot cere.

Câte-o dată merg cîntând
imn ceresc și doar o laudă,
însă nu mereu am fost curat
și cu inima-mppăcată.
Eu doresc să te slăvesc
și când merg,
drum spre cer să îmi croiesc.