CE FERICIRE! ...
*
Ce fericire! Ce bucurie!
Când Domnul umple inima.
Nădejdea vibrează, e vie,
Când ne inundă lumina Sa.
Ne punem adesea întrebări,
Căutăm răspunsul sfințirii.
În clipele de adânci cercetări,
Aflăm taina din harul iubirii.
O, cât de bine-i şi ce fericire,
Să fii azi, în casa Domnului!
Ce minunat! Ce mulțumire!
O zi întreagă, în prezența Lui.
Se văd splendorile divine,
Ce-n veşnicii le vom trăii.
Nu mai e mult şi Isus revine,
Curând cu El, ne-om întâlnii.
Ce fericire! Ce bucurie!
De slava Lui, ceru-i umplut.
El, Isus stă, vie mărturie,
Al vieţii noi, nou început.
Îi simt iubirea nemărginită!
Când lasă pacea-n inima mea.
Dragoste sfântă, desăvârşită,
Ca El, nu-mi poate da nimenea.
Zăresc splendorile divine!
Ce-n veşnicii ni s-au pregătit.
Nu mai e mult şi Isus revine,
Curând pe nor, îl vom fi întâlnit.
Ce fericire, ce mulțumire!
Când Domnul umple inima.
Nădejdea naște-n noi sfințire,
Când ne inundă lumina, Sa.
Amin!