RISIPITORILOR DE TURMĂ

Turma este-mprăștiată
Dar voi predicați frumos
Ce veți face când deodată
Vă va întreba Hristos?

Oare ce Îi veți răspunde
Când în ochi vă va privi?
Poate-ați vrea a vă ascunde
În incintele pustii.

Pe amvon e Sfânta Carte
Dar din ea ce ați luat?
Sfert din turmă e departe
Dar deloc nu v-a-ntristat.

Când citiți despre păstorul
Pildei scurte din Matei
Cum de-nlăturați fiorul,
Cum de nu aveți idei?,

Spre a face aplicare
La mesajul furnizat
Ca să-nfăptuiți lucrare
Cum Hristos v-a învățat.

Cu detalii foarte clare
Despre dragoste vorbiți
Dar cu oaia în spinare
Știți c-o să vă obosiți.

De-ați lăsa, un timp, amvonul
Să vă duceți în teren
Rugi ar depăși plafonul
Ar fi har și-ntr-un refren.

E confort în sanctuare
Nu-s ninsori și nu sunt ploi
Dar de-ați merge prin ponoare
Ați găsi mai multe oi...

S-au desprins fiind lovite
Și-ntr-un fel...și în alt fel
Iar acum sunt risipite
Cum de nu lansați apel?

Negrul văl al nepăsării
Vă ascunde-al vostru act
Dar momentul demascării
Va veni cu greu impact.

O, de v-ați aduce-aminte
Pentru ce-a venit Isus
V-ar cuprinde-un dor fierbinte
Pentru cei care s-au dus.

George Cornici/23 Martie, 2013