Cine-n Cuvântul Tău, Doamne Isus,
Și-a construit pe Stânca Ta Cetate
Cu-atâta fericire de nespus
Întreaga viață el își va străbate.

El va sări vioi ca vrăbioi
Și va zbura în cer ca rândunică,
Iar bunătăți șuvoi peste șuvoi
Lui mulțumirea-n ceruri i-o ridică.

Atunci când Valea Plângerii de-o trec
La orice pas m-așteaptă noi izvoare
Și ploile pe ploi parcă întrec
Să-mi toarne iarăși binecuvântare.

De la putere merg înspre puteri,
De la lumină zbor înspre lumine –
Decât să am o casă cu averi
Cu Tine, Doamne,-n Cale e mai bine.

Tu Soare-mi ești și-mi ești de beznă scut,
Un veac e-o clipă, clipa- veșnicie,
Isuse,-mi ești eternul început
În prospețimea vie-a bucuriei.

M-ajuți să am un trai neprihănit
Să-mi strălucească viața veșnic verde –
Oricare suflet este fericit
Întreg cine în Domnul se încrede!