Ce dogorit e-n mâna Ta, azi lutul,
Ce îl frămânţi, ca să îl ierţi,
Să scoţi din el, gunoiul din purtare,
Să-l înnoieşti în ''sfinţi peceţi''
De dragoste, iertare şi credinţă,
Un sfânt buchet, din sfânta pocăinţă.
Din tina rea şi păcătoasă,
Ai scos neascultarea cea firească,
Şi-ai semănat în locul ei
Înţelepciune, ca să crească!
Ai rupt vlăstarul necredinţei,
L-ai scos din rădăcină,
Şi-ai semănat cât ''bobul de muştar",
Credinţa-Ţi sfântă -n mine.
Să fiu mereu în preajma Ta,
Cu faţa spre Lumină.
Ai lăstărit în mine, pacea,
Şi lângă ea, neprihănirea,
Iar lângă cele două,
Sora - sfânta: Bucuria.
Un strat frumos,
Ce-ai semănat în mine,
Udat de mâna Ta, STĂPÂNE!
Fii binecuvântată.
El aduce o și mai multă frumusețe vasului.Credința, pacea, neprihănirea, bucuria, o Doamne, câtă
bogăție!Dumnezeu să te binecuvinteze, sora mea dragă, minunate versuri,un stat deosebit de fru-
mos.