Dina şi Sihem

A crescut în adunare,
Printre fraţi, printre surori...
Auzind în predici şi cântare
Chemarea Lui de-atâtea ori.


Era implicată şi la tineret,
Cântând de multe ori în faţă...
C-o bucurie ce izvorea din suflet
Şi-i inunda întreaga viaţă!


Dar după, mai mergea şi-n mall
Nu să cumpere, ci să mai vadă lumea
Şi nu ştia că din înălţime un pericol,
O pândea ca să-i subjuge mintea!


În timp, muzica ce dulce se-auzea...
I-a găsit o breşă în ureche,
Iar culorile ce i-au furat privirea,
Au îmbrăcat-o iar în haină veche!


Pe Sihem, tot acolo-l cunoscuse
De care-apoi s-a ataşat,
Fiindcă nici în adunare nu văzuse
Un aşa băiat deştept şi manierat.


Iar după un suc şi-o prăjitură
Au venit urşi de pluş, flori şi telefoane
Mai puţină părtăşie şi deloc Scriptură,
Ce i-au pus pe ochi obloane!


Dina, de ce vrei să dai în toate cu piciorul?
Şi mânia cerului să o stârneşti
N-ai avut de toate tu-n Mântuitorul,
De legea-acum I-o părăseşti?


El vine la biserică din complezenţă
Eventual, să-şi liniştească conştiinţa
Şi să mai bifeze lângă tine o prezenţă,
Dar fără să îmbrăţişeze pocăinţa!


Şi e gata ca să facă şi botez,
Doar de dragul tău şi pentru tine...
Şi-ar renunţa la religie şi la crez
Numai ca să fie totul bine.


Revino dar de unde ai plecat,
Sub binecuvântarea ce ţi-a fost trasată
Şi ieşi din jugu-n care ai intrat
Dar degrabă, ca să nu cazi sub judecată!


~Amin~