Motto: "" Ce este omul, ca să te gândești la el? Si fiul omului, ca să-l bagi în seamă?"" Ps. 8:4

Ca și David-împaratul, cel ales de Dumnezeu,
Ma proștern în rugăciune întrebandu-mă mereu:
Oare cine sunt eu, Doamne, de m-ai scos din groapa adancă
Și m-ai pus plin de-ndurare, cu picioarele pe stancă?

Oare cine sunt eu Doamne, să merit a Ta iubire,
Sa mă liberezi de patimi, să mă vindeci de orbire?
Mi-ai deschis, o Doamne, ochii și i-ai umplut de lumină,
Și m-ai scos din întuneric, cu o dragoste deplină.

M-ai vazut flămând, setos; și mi-ai dat - ce bucurie! -
Să mănânc din Pâinea vieții și să beau din Apa vie;
M-ai văzut umblând olog către păcătoase ținte,
Dar m-ai sprijinit cu grijă ca s-alerg pe cărări sfinte.

M-ai văzut căzut și-nfrânt, și mi-ai venit în ajutor,
M-ai făcut - slăvit fi Doamne! - din învins, biruitor;
Tu Te-ai îndurat de mine, păcătosul din neștiință,
Și azi înalț Numelui Tău cântece de biruință.

Doamne, azi aduc pe-altar jertfa împăcării Tale,
Pentru viața mea trăită în păcate și greșale;
Focul dragostei divine peste-altar să se coboare
Să ardă și să mistuiască toată jertfa de-mpăcare.

Sterge-mi Doamne, orice păcat, spală-mă de orice vină,
Și Te rog cu umilință, dă-mi iertarea Ta deplină;
Dă-mi putere, înțelepciune, întărește-mă-n credință,
Să-mplinesc Cuvântul Tău, să trăiesc în pocăință.

Tie mă-ncredințez, Doamne, viața mea Îți aparține,
Si din inimă pornește strigătul meu către Tine:
"Binecuvântat fi, Doamne! Binecuvântată fie
Stânca mântuirii mele, Stânca ce e veșnic vie!"
Amin!