Dragostea lui Dumnezeu

Fiindcă atât de mult Cel Sfânt
A iubit această lume,
În Geneza a găsit
Ca-ntru singur Nume,
Să se închine împărați
Și genunchi de piatră,
Și salvare să găsească
Lumea, vinovată.

Fiindcă atât de mult Cel Viu,
A iubit pe om,
Din palatul de smarald
A trimis un Domn,
Nu-i ca prinții cei lumești
Rege, pământesc,
A trimis ca preț de plată
Fiul Său ceresc !

Tot atât de mult Cel Drept,
Și-a iubit lucrarea,
Ca prin Sfântul Miel ceresc,
Să condamne neascultarea,
Celor ce s-au îndoit
Și nu vor să audă,
Condamnându-i pe vieri
Plânsul, și-a lor trudă.

Fiindcă atât de mult Cel Veșnic
L-a durut, și-L doare,
De acel ce sub blestem
S-a născut și moare,
N-a cruțat pe Fiul Său
Ce-I Luceafăr Sfânt
Și făcându-L preț de ocară,
Până la mormânt.

Toate acestea daruri sfinte
Ce primim de sus,
E iubirea transformată
În Hristos, Isus !
El e poarta către cer
Pentru cel ce vine,
Ca o dată să colinde
Sfintele coline !

Viorel Balcan 27 martie 2013