Tu n-ai venit în lume

Tu n-ai venit în lume s-o judeci, s-o acuzi
De multele-i păcate, de rele, de cruzime,
Ci ai venit Iisuse, să-i faci pe oameni blânzi,
Mai blânzi ca porumbeii ce umblă prin mulţime.

Şi n-ai venit în lume cu alte legi mai noi,
Nici să le strici pe-acelea ce le-ai lăsat odată,
Ci spre-mplinirea Legii Tu ai venit la noi
Ca prin a Ta-nfiere s-avem acelaşi Tată.

Nici n-ai cerut dreptatea ce Ţi se cuvenea,
De la poporul care Te-a condamnat la moarte,
Nici răzbunarea celui ce Te batjocorea,
Ci-ai vrut de-a Ta iubire oricine să-aibă parte.

Tu n-ai înviat morţii spre-uimirea tuturor,
Ca prin minuni şi semne s-atragi pe toţi la Tine,
Ci Tu, fiind şi-al morţii în veci Biruitor,
Ai vrut să-i scapi de moarte şi veşnice suspine.

Tu n-ai cerut nici jertfe, nici daruri la altar
Şi nici recunoştinţă la câţi le-ai făcut bine,
Căci dulcea-Ţi mântuire se capătă prin Har
Şi-s fericiţi aceia ce Te-au urmat pe Tine!

Tu nu Te-ai dus din lume să nu mai vii nicicând,
Căci ne-ai săpat pe palme şi-n veci ne porţi iubirea,
De-aceea ştim, Iisuse, că vei veni curând.
O, fericiţi aceia ce-aşteaptă Răsplătirea!

Amin