Lucrăm pentru Domnul


N-aveam nevoie de odihnă,
Doar liberi să ne-obişnuim.
În casa noastră aveam tihnă
Pe Domnul Vieţii să-l slujim.

Am mers şi eu la adunare
Cu fraţii să mă întâlnesc.
Cu toţii m-au privit cu mirare
Cum m-aşteptam ca să păţesc.

Dar cu iubire m-au privit
Şi m-au primit cum se cuvine.
În vorbele lor am simţit
Că se bucurau pentru mine.

Pe prietenul meu îl ştiau;
Biserica o frecventa.
Cu ai mei părinţi aici venea
Şi pentru mine se ruga.

Ştia el unde m-a lăsat
Chiar de tăcea şi nu spunea.
Vroia să mă vadă scăpat;
Mereu Domnului îi cerea.

Domnul pe toţi i-a auzit
Ce pentru mine s-au rugat.
Azi sunt liber şi liniştit,
De ce-am promis m-am apucat.

Cu mărturii am vizitat
Bisericile, pe rând toate.
Şi tuturor le-am arătat:
Cu Domnul să învingi se poate.

Le-am relatat prin ce-am trecut:
Faţă de Domnul am greşit.
Chiar mâna Lui noi am văzut,
Minunile ce le-am trăit.

Căci Domnul milă a avut,
Doar cu nuiaua ne-a lovit.
Ne-a usturat, dar am ştiut
Că atunci pedeapsa am primit.

Doar prin necazuri am trecut
Când El de noi s-a-ndepărtat.
Faţa Satanei am văzut
Şi răul ce l-a provocat.

Oamenii care ne-ascultau
Ştiau: prin Domnul am învins.
Ca nişte fraţi se bucurau
Şi mărturia, rod a prins.

Chiar suflete am câştigat
Care pe Domnul l-au primit.
Prieteni cu care-am umblat
Au înţeles ce au găsit.

Comoara cea mai minunată
Ce omul o poate avea.
Comoara care niciodată
Nimeni nu o poate fura.

va urma