Învierea

În această lume dură ,plină doar de socoteli,
Greu e de-acceptat urmarea prea slăvitei învieri:
Ucenicii lași din fire , nenfricați prin Duhul Sfant,
Și-au dat viața mărturie, sămânță în bun pământ!

Căci problema capitală ce divide lumea-n două,
E acceptarea învierii,drum deschis spre lumea nouă!
Filozofic se dorește, bunătatea pe pământ,
Dar e greu ca să se-ncheie cu Isus un legamânt!

Domnul nostru drum prin moarte ,omenirii a deschis,
Și ne-oferă mântuire tuturor în paradis...
Dar ne cere azi cu toții, inima să îi predăm,
Legământ de ascultare, toți prin har să încheiem!

Dar rebela noastră fire, nu dorește stăpânire,
Chiar de jug ușor promite, scumpul Domn pe căi bătute...
Vrem s-avem doar libertate, să urmăm cărări...spre moarte,
Preferăm slavă , avere... refuzăm o înviere !

Și-astfel lumea-n rău se zbate, strigând după libertate,
Cer, drepturi, egalitate, pâine, loc de muncă,parte...
Fermi constant în necredință, refuzând îngăduință,
Amăgindu-se cu-n bine ...ce nu vine, nu mai vine!

Și-i atăt de simplu frate, ți se cere doar să crezi,
Să accepți azi darul vieții , și cu El cerul întreg.
Nu privi mulțimea-n număr, nu te îngrozi de ea,
Strântă e spre cer cărarea și puțini calcă pe ea!

Prin urmare, noi purta-vom lumii focul de nestins,
Da , Isus e Domnul Vieții, moartea-n sânge a învins.
Pentru noi este speranță, univers desăvârșit,
Bucurie, mântuire, viață fără de sfârșit !