Stăpân în turnul Său de fildeș,
Fiul era Prinț fericit, în cer,
Slujit de heruvimii fără greș,
Când nu căzuse, încă, primul înger.

Îl bucura pe Tatăl Ceresc,
Era-ndrăgit, iubea prin Duhul Sfânt,
Dar au creat Edenul strămoșesc,
Și pe Adam și Eva din pământ. .

Nu învățase Prințul ce-ar fi ura,
Nu intuia în om hâde genuni
Își vedea- așa pură creatura!
Nu-și bănuia rodul Sfintei mâini!

Tatăl, văzând îngerii răzvrătiți,
Avea planul sfânt deja întocmit,
Doar Fiul, privind oamenii iubiți,
Cum cad, a fost, cosmic, dezamăgit!

A hotărât să le dea ochii Săi:
Stele-safire strălucind în noapte,
Să-și cumpere colir oamenii răi,
Să-și judece semenii cu dreptate!

Rubinul prețios al spadei Sale,
Și sabia Duhului le-a dăruit:
Să poată nimici oștiri dușmane
De demoni, când la luptă au pornit!

Când și profeții-porumbei trimiși
Au fost disprețuiți de Israel,
Fiul, văzând că solii sunt uciși,
A hotărât să se coboare El!

S-a dezbrăcat de slavă, de aur:
Sărman, ca un rege surghiunit,
A venit să se nască în staul,
Să poată fi de cerșetori iubit!

Iar oamenii, zărindu-L fără nimb,
I-au spus că-i muritor, și L-au hulit,
I-au dat pentru iubirea Lui, în schimb:
Spini și trei cuie, și L-au răstignit!

Și de pe cruce, a fost coborât,
Prințul Păcii, în Hades, în groapă,
Evanghelia duhurilor le-a vestit,
Celor morți în potopul de apă!

Prințul Isus a înviat din morți
Și s-a nălțat la cer, în strălucire!
La El ne va răpi, curând, pe toți,
În veșnicul Regat de fericire!

Acolo nunta-n veci o vom serba:
De aur, platină și diamant,
Pe Prințul fericit vom celebra:
Rege-al Iubirii, al Vieții Împărat!

Amin!
Craiova, 1-04-2013