NU NE TEMEM...

Nu ne temem de furia declanșată din infern
Nici de valul care vine din locașul cel modern
Avem scut ce ne păzește de curente de-orice fel
Și-un Viteaz ce nu ne lasă, ci răspunde la apel.

Dobândit-am cutezanță când Mesia ne-a chemat
(Când credeam că-i fericire într-un mediu poluat)
Ne-a-nzestrat cu viziune ca să știm de ce trăim,
Ca să mergem cu-ndrăzneală spre Tărâmul cel sublim.

Știm demonicul sistem ce-are-n plan pentru Mireasă:
S-o despartă de-mpărat ca să nu ajung-Acasă
Dar menținem legătura cu a Cerului oștire
Spre a-nlătura parada ce-i ascunsă-n travestire.

N-avem frică de acei ce-s la pândă să ne-atace
Cu săgețile-arzătoare sau cu mii și mii de ace
Îngeri sunt trimiși să vină cu protecție divină
Și apoi îi invităm să mai stea cu noi la cină.

Nu abandonăm chemarea doar că părâșu-i feroce
Sau că folosește-ntruna mult-zăngănitoarea-i voce
Stând necontenit cu Fiul, El respinge forțe care
Ar putea fisuri produce în cucernica lucrare.

Teama e înlăturată când privim senini spre stele
Chiar de trecem prin ispite și necazuri foarte grele
Avem hrană în Volulmul dătător de energie
Iar surâsul nu dispare când mergem la chirurgie.

Nu avem vreo îndoială: Cel din noi e cel mai tare
Când tăria ne slăbește mai trimite-o-mbărbătare
Diabolicele scheme, toate...toate-s nimicite
Ca s-avem în pribegie multe zile fericite.

Nu trăim nesiguranță, ci încredere totală
Cercetăm cu drag culoarea ce există în petală
Știm c-a fost o Înviere care naște-n noi lumină
Și curajul de-a-nfrunta răul de la rădăcină.

George Cornici/1 Aprilie, 2013