Privim atent cum trece timpul,
Cum trec pe rand zile din an;
Prin anotimpuri reci si calde
Pasim aproape in zadar.
Privim la norii care pleaca,
Ne bucuram de lipsa lor.
Uitam ca datorita ploii
Rasare verdele din noi.
Visam la lucruri efemere,
Ne-mpiedicam gonind spre ele
Si asteptam de sus pomene,
Cand aruncam cu pietre-n stele.
Si nu mai radem, nu glumim
In loc de zambete - ranjim
Si dragostea catre aproape
O facem numai prin contracte ...
Ne bucuram de lipsa lor." Vai, e trist, dar adevarat! Cand vedem norii, ar trebui sa ne tresalte inima, caci Isus va veni pe nori! In, rest, e o fresca realista a lumii contemporane, careia, speram, nu-i apartinem!