MUZICA SFERELOR


Uscatul să se-arate dintre ape,
S-au scurs în mări puhoaiele șuvoi,
Și glasul Creatorului răsună:
Lumina să se-arate-n trâmbițări!!!

Și-apoi a soarelui cunună,
Primi în lună, soră ajutor...
Sa aibă loc sublim de companie,
Îndrăgostiții prea cuprinşi de dor...

Și-n sunet cald de trestie ce-adie,
Suit-au plante drumul către cer.
Cântând pe rând a vieții melodie,
Supuse în acord înălţător.

Și-n ajutor cu glasuri de ecou,
Sărit-au rând pe rând cerbi, căprioare.
Și ursul le-ngâna lin mormăind,
Un cânt sublim de râuri și izvoare !

Când îngerii topiți de încântare,
În coruri lauda îşi contopesc,
Apare frământat din lut scânteie,
Adam, întâia notă ce-o zăresc!

Și-apoi din coasta-i desfăcută,
Duet sublim să sune la un loc,
Strămoaşa Eva-i suplu întocmită,
Ca un inel prea scump trecut prin foc!

Dar n-am avut prea multă grijă-n suflet,
Răbdare n-am avut să învățăm,
Și ne-am pripit greşind al nostru umblet,
Prea lesne vocea-ntâia s-o cântăm...

Trecând prin triste, sufocante vaiuri,
Am învățat să ascultăm doar prin erori,
Concertul vieții El îl dirijează ,
Tonalitatea îns’o punem noi...

Căci prin credință, vine și lumina
Și optimismul curge râu cu flori,
Sau ne-ndoim si-acoperim privirea ,
Ce ne arată cerul printre nori...

Și dincolo de-al păsărilor cântec
De scâncetul de iezi , glas în păduri,
E simfonia clar-a mântuirii,
Care-a sunat prolog de fericiri...