Ce poate fi – de Domnul e creat!
Puterea Lui începe și înalță
Și peste toate este Împărat
Că lumea nu se clatină din Viață!
Se-nfoaie ape înspre revărsări,
Vor ca să muște din tărie râuri,
Dar Dumnezeu pe zbuciumul de mări
Pune liniștitoarele Lui frâuri.
Se tulbură în lume răzvrătiri
Că ura orice prag înveninează,
Însămânțează Domnul cu iubiri
Și inimi înfloresc ca și o rază.
Cuvântul e eternul Creator,
Iar beznele s-or pierde în refrenuri,
Isus orândui-va Ziditor
Și peste timpuri cât vor curge-n vremuri!
Eu, Doamne, fui și sunt în Fața Ta
Cu visul, cu gândirea, cu ființa
Îmi potolește frământarea mea
Și îmi înalță înspre cer Credința.
Dragoste-n mine ai însămânțat
Când mă strângeam spre uscăciune veșted,
Acum ca într-un râu învolburat
Și viața mea, și mulțumirea-mi crește!
Iertarea Ta, Isuse, m-a atins
De am uitat genuni și idealuri
Doar tremur cu întregul meu aprins
Temându-mă să nu dau peste maluri.
De la deșertăciunile-omenești
Pentru-al meu trai cerui o anulare...
Însă mă crești, Isuse, cum mă crești
Că și mă tem de-atâta înălțare!
Cu visul, cu gândirea, cu ființa " Este unul dintre cei mai reusiti psalmi ai dvs, iar cu perfectul simplu "fui" ati cucerit oltenii definitiv!
De am uitat genuni și idealuri
Doar tremur cu întregul meu aprins
Temându-mă să nu dau peste maluri.
De la deșertăciunile-omenești
Pentru-al meu trai cerui o anulare...
Însă mă crești, Isuse, cum mă crești
Că și mă tem de-atâta înălțare!"
Foarte, foarte frumos! Fii binecuvantat!