Portret pentru cer

Cum ar trebui s-arate
Ochiul care peste-o clipă
Va ajunge să privească
Slava Domnului Isus,
Chip de slavă-mpărătească?
Prin ce lacrimi de iubire
Se va face limpezire?

Cum ar trebui să cânte
Biruinţa-n văi de jale,
Limba care peste-o clipă
Va fi pusă ca să strige
Aleluia, osanale?
Vorba cum o să rostească
Pentru lumea îngerească?

Din noian de glasuri multe
Ce ar trebui s-asculte
Cel ce peste-o clipă poate
Dinspre muntele dreptăţii
Invitat va fi s-asculte
Vocile eternităţii?

Cum ar trebui să bată
Cu ce foc, cu ce iubire
Inima ce de îndată
Va începe nemurire?
Inima spre ceruri duce
Ritmul stabilit pe cruce?

Cum ar trebui să fie
Haina albă-n curăţie
Pentru cel ce va începe
Sărbători de veşnicie?
Cum ar trebui s-arate
Fără pată, fără vină
Cel ce vrea cu îngeri parte
În vecia de lumină?

Fiecare, fiecare
Trebuie să treacă focul
Probelor de-asemănare
Cât Sinaiul, cât Golgota
Pentru cer înfăţişare.

Doamne, de minuni eterne
Doar un ceas ne mai desparte
Şi de chipul slavei Tale
Suntem încă prea departe…

Să renaştem din ruine
Rugă înălţăm spre Tine:
Fă ca-n ziua cercetării
Glasul Tău să nu condamne
După chipul slavei Tale
Chipul nostru schimbă-l, Doamne…