Un pas mai sus

Când înălţimile te cheamă
De ce te pierzi în văi adânci
În pieptul tău de ce e teamă
Către seninul de pe stânci?

De ce ţi-adăpi în mlaştini dorul
Ce nu pot setea potoli?
Mai sus, mai sus este izvorul
Cel dătător de ape vii

Dacă albastrul te îmbie
Cu strălucirea lui de veci
De ce-ţi legi inima pustie
De-ale pământului poteci?

De laşi privirea să se-ndrepte
Cercetătoare-n viaţa ta
Găseşti şi-n tine însuţi trepte
Pe care să le poţi urca

Un pas mai sus, lumina creşte
Inundă culmile-n iubire
Un pas mai sus, aceasta este
Şi dor, şi ţintă şi menire