Aproapele

Nu sânger de nimic din ce n-am eu;
Mă doare însă ce-ţi lipseşte ţie.
Eu ştiu să-mi fie rău, să-mi fie greu,
Dar n-aş fi vrut şi altor să le fie!

M-aş aşeza la urmă, nu m-aş băga în faţă,
Dacă ar fi pe rând salvare să se dea.
Ceva de nu ştiu unde, aşa parcă mă-nvaţă,
Să nu mai fie nimeni rămas în urma mea.

Treci tu `nainte, ţie se cuvine.
Eu după tine-s mult mai liniştit
Şi dacă-ţi pare greu ceea ce vine,
E amândoi de-odată de pornit.

Căci nu-s puse medalii la-mpărţire,
Ci unul celuilalt de dat iubire.