RECUNOȘTINȚĂ

Doamne, din numele Tău răsare istoria noastra
Cum răsare chipul stelelor din bolta albastră.
Că am purtat prin vreme un nume fiecare,
E ca un snop de raze dintr-un același soare.

Că dacă în noaptea lumii, lumină se făcu
Noi am fost numai torțe, Lumina ai fost Tu.
Și dacă mîntuirea a fost pusă la tot pasul
Noi am fost numai trâmbiți. Tu Doamne ai fost glasul.

Am fost doar prund și maluri, spre lume datorie,
Iar Tu ai fost izvorul pogat în apă vie.
Am fost unelte numai, iar truditorul, Tu
Și toată vina lumii asupra Ta căzu.

Spre orice biruință spre care azi privim,
Săpat adânc și veșnic iubirea Ți-o-ntâlnim.
Și orișice izbândă la care ne uităm,
Dreptata Ta Isuse, e tot ce azi aflăm.

Cu brațul milei Tale am fost feriți de rău.
Pe orice faptă bună e scris calvarul Tău.
Istoria cea sfântă, oricât o cântrim
În locul nostru, Doamne, pe Tine Te găsim.

Și dacă azi, aici, avem ceva de spus
E închinare Ție în veac de veac, Isus.