Religia (Iacov 1.27)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Dacă cineva te-ntreabă: (1 Petru 3.15)
Ce religie ai tu? (F. A. 25.19)
Oare, de-i răspunzi degrabă, (Ecl. 5.2)
Răspunsul e bun sau nu? (Col. 4.6)

Orice om cu-nţelepciune, (Col. 4.5; 1 Petru 4.7)
Mai întâi va cugeta (Prov. 15.28)
La-ntrebare, şi va spune (Prov. 16.20)
Adevăr, de va putea. (Prov. 12.19)

Cine vrea să formuleze (F. A. 24.10)
Un răspuns de om ce-i apt (F. A. 26.25)
Pentru rai, să cerceteze (1 Tes. 5.21)
Ce-i religia, de fapt. (Iacov 1.27)

Orice om care Îl are (2 Cor. 10.5)
Etalon pe Dumnezeu, (F. A. 5.29)
Va face o cercetare (Luca 1.3)
Studiind Cuvântul Său. (Ps. 18.30; Prov. 30.5)

Biblia conţine sigur (2 Tim. 3.16)
Cuvântul lui Dumnezeu. (2 Tim. 3.17)
În Domnul Isus, desigur (Ioan 1.1-4)
S-a-ntrupat Cuvântul Său. (Ioan 1.14)

Cercetând ce spuse Sfântul, (F. A. 17.11)
Domnu-n Vechiul Testament, (Ioan 5.39)
Concluzia e: cuvântul (Luca 10.26)
Religie nu-i prezent. (Ier. 23.31)

De citim ce ne învaţă (Ioan 8.2)
Bunul nostru Domn Isus, (Marcu 10.17)
Nu găsim că-n vreo povaţă (Marcu 1.22; Luca 4.32)
De religie a spus. (2 Ioan 9)

Dar, de cercetăm de-a rândul (Luca 1.3)
În tot Noul Testament, (Evrei 8.6-7,13)
Vom afla că şi cuvântul (Tit 1.3; 1 Petru 1.12)
Religie e prezent. (F. A. 17.22; 25.19)

Atunci când nu era creştin, (F. A. 8.3; 9.1-2,13, 21)
Sfântul Pavel a avut (F. A. 26.5)
Religie şi un rabin, (F. A. 22.3; Gal. 1.13-14)
Dar în Domnul n-a crezut. (F. A. 9.3-6; 1 Tim. 1.13)

Sfântu-apostol Iacov are (Gal. 1.19)
Importante referiri (Iacov 1.1)
La religie şi care (Iacov 1.26)
Sunt ale ei definiri. (Iacov 1.27)

Iar religia curată, (Iacov 1.27)
Un nume chiar nu are! (Ef. 4.5)
Poate fi doar atestată (Iacov 1.26)
Prin bună comportare. (Rom. 2.14-15; Iacov 1.27)

Iar omul care o are, (Rom. 2.14-15; F. A. 17.22)
Se cunoaşte imediat (Iacov 1.25)
După a sa înfrânare (Iacov 1.26)
La vorbire şi păcat. (Ps. 39.1; Iacov 3.2)

Dacă cineva mă-ntreabă (Ps. 35.11)
De religia ce-o am, (1 Petru 3.15)
Ş-aş filosofa degrabă, (Col. 2.8)
I-aş spune un amalgam. (1 Cor. 9.20-22)

Ortodox, cu siguranţă (Fil. 4.8)
Sunt, fiind drept măritor. (F. A. 10.22)
Şi indiferent de nuanţă, (1 Cor. 9.20-22)
Sunt de Domnu-ascultător. (Evrei 5.9)

Cum Biserica-i doar una, (Ef. 4.5; Col. 3.11)
Sunt catolic, evident. (Rom. 10.12; Gal. 3.28 )
Şi mă-ncred în Domnu-ntruna, (Naum 1.7)
Căci în mine e prezent. (Ef. 3.17)

Desigur c-am fost botezat; (F. A. 8.36-38)
Iată că sunt şi baptist; (Matei 28.19)
Aştept pe Domnul ne-ncetat, (Fil. 3.20)
Şi-astfel sunt şi adventist. (Tit 2.13)

Duhul Sfânt fiind în mine, (Rom. 8.9,14)
Eu sunt şi penticostal, (F. A. 2.1-21)
Şi m-am lepădat de sine, (Luca 9.23)
Ca un menonit real. (Ţef. 3.12)

Evanghelia mi-e ţintă, (Marcu 1.15; Col. 1.23)
Deci sunt şi Evanghelist. (1 Cor. 9.23)
Rigoarea mă reprezintă, (Prov. 21.5; Luca 14.28)
Iată că-s şi metodist. (Ef. 5.15)

Sunt martor al lui Iehova, (Is. 43.10,12; 44.8)
Cum e orişice creştin. (F. A. 1.8; 13.31)
Căci aşa mă-nvaţă slova (F. A. 2.32; 22.15)
Sfântului Cuvânt Divin. (F. A. 10.39,41)

Amintitele religii, (F. A. 25.19)
Ş-altele care mai sunt, (F. A. 17.22)
Reprezintă mici efigii (Gal. 4.3,9)
Lumeşti, de pe-acest pământ. (Matei 15.9; Is. 29.13)

Ele nu sunt amintite (Matei 15.3)
De Dumnezeu nicăieri, (Matei 15.6)
Sunt de oameni născocite, (Gal. 1.14; Col. 2.20)
Din Scriptură devieri. (Col. 2.8)

Doamne, vrei ca a mea gură (Iuda 16)
Să spună ce nu spui Tu? (Iacov 3.10)
Lucruri ce nu-s în Scriptură? (Ef. 6.19; Col. 3.8)
Nu! Cu siguranţă, nu! (1 Petru 4.11)

Sfânta Carte ne vorbeşte: (2 Tim. 3.16-17)
Că a devenit creştin, (F. A. 26.28)
Ucenicul ce-mplineşte (F. A. 11.26)
Tot sfântul Cuvânt Divin. (Matei 7.21; Iacov 1.23)

Cum însă în Sfânta Carte, (2 Tim. 3.16-17)
În afară de creştin, (1 Petru 4.16)
Nu-i vreo precizare-aparte, (F. A. 26.28)
Domnului Îi aparţin. (1 Cor. 1.12)

Iar a mea preocupare, (Evrei 10.36; 13.21)
E să fac doar voia Sa, (Matei 7.21; 1 Ioan 2.17)
Tot timpul, fără-ncetare. (1 Petru 4.2)
Asta-i religia mea! (Rom. 2.14-15; Iacov 1.26-27)