Tot ce e viață - este în Cuvânt
Și judecată e după Dreptate
Doar unii risipiți sunt în pământ,
Iar alții ridicați în Libertate.

Împărățește Dumnezeu în cer –
Din legea-I nu se clatină creații
Că e un ac în pomul conifer,
Că-s galaxii pretinse-n constelații.

Câmpia-n rouă-ntreagă-a tresărit,
Copacii-n codru-n prospețime strigă
Pe-acel ce i-a creat și i-a iubit
Cu orice frunzuliță și verigă.

Doar omu-n idol mintea-a prefăcut
Când s-a gândit că-i plin de-nțelepciune
Și-n Judecata Domnului e mut
Zătrit de personala-i stricăciune.

Doar cei ce-și judecară traiul lor
Cu orice fir de fapte și silabe
Au devenit un foc clocotitor
Înveșmântați în sfintele podoabe.

Spre Dumnezeu se-nalță ca lumini
Să fie în Lumină-n veșnicie
Mulțumitori cu suflete și mâini,
Cu inimi fremătânde-n bucurie!