De pe-aripi de zori lumină plouă
Cu-nfloriri strigânde în îndemn
Semănată-i Viața-n ochi de rouă,
Răsărită-i moartea-n cruci de lemn.

Lumea se trezește ca să spere
Înspre-un viitor dumnezeiesc,
Se îneacă umbre de-ntuneric,
Flori înaripate înfloresc.

Lunecă-n prăpăstii șerpi de noapte,
Spânzurați au ruginit arginți,
Lacrimi scrie Dragostea de frate
Pe cuvinte aspre și fierbinți.

Mii de sori și-au desfăcut petale
Pe al rugăciunii lăicer,
Sedimente se depun în vale,
Zboruri scară construiesc în cer.

Fremătări de suflete avântul
Veșniciei încolțiră-n gând
Și vuiește supărat mormântul
Că rămase-n inimă flămând.

Raze se-mpletiră-n zburătoare
De în ele groaza s-a sfârșit,
Soarele călcă bezna-n picoare
Și ea-n cruci de lemn a putrezit.

Plouă-n picuri de nemărginire
Din Cuvântul ce a cuvântat,
Se trezi pământul în Iubire
Căci Cristos în toate a-nviat!