Biruința

Când vezi că tineri sar în sus,
Se bucură că au învins,
Că o medalie în plus,
La gât cu fală , și-au mai pus...

Când lacrimi pentru-o căzătură,
Ce-i duce-n jos, nu sus spre slavă.
Citești în ochi, de mic atlet,
Te-ntrebi spășit: ce-i de făcut?

Căci sigur e un lucru, clar:
Pământ există, și bun chiar!
Atunci de ce , nu semănăm,
Și stăm pe loc și murmurăm?

Că ar fi secularizați,
Prea tehnologi, modernizați...
E-adevarat , dar și-n trecut,
Modern și nou tot s-a făcut!

Ne pare că emoții n-au,
Toți tinerii de azi, dar vreau,
S-o spun acum: ne înșelăm!
Sunt doar copii, să-i ascultăm!

Din timpul nostru, important,
Să dăm și lor zilnic, constant,
O cotă fixă de iubire,
Și vom culegem fericire!

Căci suflet, lacrimi au și ei,
Și aspirații , vis, scântei...
Noi trebuie, doar să sădim,
Amprenta focului divin!

S-ajute Domnul să găsim,
Timp pentru Ei să-i pregătim,
Să-mbrace haine , in curat,
Biruitori, fără păcat!

Căci sus în cer e important -
Nu titluri, case de-amarant,
Copiii sus, de ai purtat:
Ai biruit, cu-adevărat!