Când paşii vieţii...

Când paşii vieţii, mi-am oprit
De pe-ale lumii căi nedrepte,
Prin Duhul Doamne am simţit
Dulceaţa-n vorbele-nţelepte,
Cercând să urc sfintele trepte!

Tu m-ai primit pe braţul Tău,
Şi răni ce-aveam mi-ai alinat,
Căci slut din partea celui rău
Eram Doamne când m-ai aflat,
Şi-al harului glas m-a chemat!

Dar Tu în dragostea cea mare
Nu mai respins nici condamnat,
Ci m-ai prmit, şi cu îndurare
De rău ce-am făcut m-ai iertat
Şi-n jertfa-Ţi m-ai îmbrăţişat!

Mi-ai arătat, Doamne iubirea
Cum pentru păcătos lucrează,
Şi cum 'i-oferi, neprihănirea
Ce calea sfântă-i luminează,
Când de aproape Îţi urmează!

Şi lupt pentru sfânta credinţă
Pentru-a o uni cu fapta bună,
Căci prin măreaţa cunoştinţă
' Nfrânarea şi răbdarea sună
Căci ele-n pace stă-mpreună.

Prin al evlaviei duh cultivat,
Prin dragostea de fraţi curată
Spre ceruri se-urcă ne-ncetat
Lumina prin cuvânt, şi-n faptă,
Iubirea de-oameni, ... arătată.

Flavius Laurian Duverna
06 aprilie 2013