Cum poţi să-mi faci atâta bine?
Cum poţi să mă iubeşti atât?
Ce lucru vezi, de preţ, în mine –
Un vas neînsemnat, din lut...?
De ce îţi pasă de-a mea viaţă?
Şi Te implici în ea mereu?
Ce merite-am în a Ta Faţă?
De ce-ţi sunt importantă eu?
De ce când inima-mi se frânge
Te doare rana şi pe Tin’?
De ce când sufletul îmi plânge
Suspină şi-al Tău Duh divin?
De ce cu cât greşesc mai tare
Făcându-Te să Te-ntristezi,
Dragostea Ta e tot mai mare
Şi mai duios mă-mbrăţişezi?
De ce Te preocupă-ntruna
Să-mi faci viaţa colţ de rai?
De ce eşti gata-ntotdeauna,
Mai mult decât îţi cer, să-mi dai?
Cuvinte n-am, doar lacrimi calde
Ce-mi curg pe-obraz necontenit,
Picioarele dorind să-ţi scalde;
Atât de mult Tu m-ai iubit...!
Amin.
08 aprilie 2013
blog personal: http://pauladita.wordpress.com/
O poezie deosebita!
Frumoase versuri!
Multe binecuvântări!