Surpriza învierii

După ce-n ziua de vineri,
Ucenicii cu trădare,
Frică, fugă ,lașitate,
Toți pe Domnu-abandonară,
Nu aveau nici o speranță,
Pe Isus din nou să-l vadă.

În adânc-amărăciune,
Plini de grea descurajare.
Ei se strâng cu frica-n inimi,
Că iudei o să-i omoare!

Cel mult din curiozitate,
Dorul findcă le străpunse.
Ele , zis mironosițe,
La mormânt se duc grăbite!

Și-nvierea e-o surpriză,
Ce-o trăiește-ntâi Maria.
Nu ca fapt de-a ei credință,
Ci ca Har de la Mesia!

Scumpa taina învierii,
Pentru toți neașteptată.
Vine dar și mangâiere,
Cum istoria ne-arată!

Iar impactul e puternic,
Lașitatea-n foc dispare,
Chiar dacă Satan, Nemernic,
Vrea pe toți ca să-i doboare!

La minciunile popimii,
Nici măcar nu dă privire,
El e Dumnezeul Lumii,
N-are timp de-a lor cârtire!

Și nimic din ce urmează,
N-are aer de poveste,
Prințul vieții lumea lasă,
Către cer urcă, regește!

Însă crucea-i temelie ,
Început de biruință!
E putere, înviere,
Dincolo de suferință!

Pentru mine , Pentru tine,
O surpriză neașteptată,
Măine când vine la mine,
Să-mi dea veșnicia toată!