Harul
de Octavian Sarb

Am venit la partasie,
Am venit sa-L preamarim,
Sa cantam cu voiosie,
Mantuiti spre cer pasim.

Mantuiti de vechea fire,
Suntem liberi sa-L slujim,
Lumii-ntregi sa dam de stire
Despre harul sfant, divin.

Harul aratat la cruce,
Dragostea lui Dumnezeu,
Doar acesta poate-aduce
La credinta pe-un ateu.

Caci si noi am fost, odata,
Vrajmasii crucii lui Hristos,
Cand trageam la judecata
Pe oricine, nemilos.

Cand ii judecam pe semeni
Dupa legea neiertarii,
Dand sentinte-n aspri termeni,
Semnand actul condamnarii.

Dar, a fost o zi, in care
O Lumina ne-a smerit,
Nu venea, nici de la soare,
Nici n-a fost meteorit.

Ci, chiar Domnul in persoana
S-a-ndurat de noi, zicand:
“-De ce Ma tineti in prigoana?
Eu sunt viu, nu-S in mormant!

Cercetati din nou Cuvantul
Sa-ntelegeti, in sfarsit,
Doar, in Mine, legamantul
Cu Dumnezeu s-a implinit?

Lasati ura deoparte!
Veniti la Mine sa primiti
Dragostea, ce se imparte,
S-apoi fi-veti infratiti!”…

S-astfel avem partasie,
S-astfel, noi Il preamarim,
Cantam azi cu voiosie
Despre harul sfant, divin!

Oradea 12 Aprilie 2013.