Slăvit să fie Dumnezeu! Da, ne bucurăm din plin de primăvară, fiţi binecuvîntat şi pentru această lucrare frumoasă şi încurajatoare.

Cocorii sunt cele mai iubite păsări ale mele. Îndeobște eu iubesc păsările mari de apă. Se spune că lebăda n-are glas frumos. Rușii spun „trubiat lebedi” - trâmbițează lebedele. Foarte frumos. Chiar când nu strigă, ci numai convorbesc ele au un glas catifelat, laconic. Nu așa că gâștele. Dar gâștele au frumusețea lor aparte. Ca și cocostârcii... ori pelicanii... ori orice pasăre de pe pământ. Nu-mi pot închipui o lebădă să cânte ca privighetoarea. Ea ar fi, pur și simplu, ilară. Fiecare pasăre-și are glasul ei, zborul ei, rostul ei, înălțimea sa. Ca și orice om... Dumnezeu să Vă binecuvânteze!

Mi se pare foarte profunda observatia ca stolul de cocori, zburand in "V"(nu-i asa?), prin rotatie, lasa cate un cocor mai puternic in "varful" stolului, unde e locul cel mai dificil, cel mai expus, deoarece trebuie sa "taie" aerul pentru cei mai slabi, din spate! In stolul nostru de porumbei, din care speram sa facem parte, Domnul Isus Cristos are, a avut dintotdeaua acest loc primejdios, slava Lui in veci! Frumoasa, profund crestina poezie!