Pustnicul Pafnutie și curtezana Thais
Autor: Laura Daniela Marinau  |  Album: Rezonanțe creștine  |  Tematica: Slujire
Resursa adaugata de loredanam in 13/04/2013


Era în veacul cinci, demult,
Și în pustiul egiptean, departe. .
Un secol de la Constantin era trecut,
Anahoreții-atunci se retrăgeau deoparte.

Se întristaseră, căci după-acel edict,
Lumea intrase în biserică, și erezia:
Prunci botezați, pe Isus nemărturisind,
Pagâni stropiți cu apă, incluși în Ecclesia.

Pafnutie era un pustnic, cel mai respectat:
Șapte șacali, întruchipând păcate capitale,
Pândeau, fără-n coliba lui să fi intrat,
Căci el cânta continuu „Osanale!”

Însă, de-o vreme, pacea și-o pierduse,
Deși îl urmau smeriți ucenici,
Și multor sfinți speranța le-o readuse,
I se părea că făptuiește lucruri mici. .

Se întreba: „Să meargă după Simion? “
Vestitul stâlpnic, care renunțase
La viața și la drepturile lui de om,
Prin sacrificiu, pe Isus Îl înălțase!

Dar nu, alte dorințe-l măcinau:
Se tot gândea la lumea ce-o lăsase,
La oamenii care în iad mergeau,
Când în credință nu îi luminase. .

Cumva, din tinerețea-i zbuciumată,
Păstrase-o amintire nebunească:
Thais, celebra muză comediantă-
El tot ruga pe Isus s-o găsească.

Și s-a întors Pafnutie-n oraş cu dor,
Pe Thais a găsit-o de îndată,
Ea credea că-l seduce pe-un sfânt om,
El calea Crucii avea să-i arate!

Isus a biruit! ! Thais, fiind mișcată,
S-a pocăit, intrând în mănăstire
Şi în curând la cer a fost mutată,
Ca să nu se întoarcă-n vechea fire.

Însa Pafnutie-a simţit cum s-a golit
După ce-a dat viaţă unei sfinte,
Și diavolului prada i-a răpit,
Bolborosea acum stranii cuvinte:

Plin de iubirea cărnii, de eros,
Privea spre ceruri şi ameninţa
Era înamorat sărmanul, de Thais
Gelos pe Isus, Mire pentru ea.

Desigur, gândiți că nu-i relevantă,
Această poveste din veacul ascet,
Pentru creștinii din vremea prezentă,
Ce trăiesc hedonist și cad mai. . decent.

Să ne-ntrebăm, totuși, o, frații mei,
Când vrem pe păcătoși să-i luminăm,
Dorim doar mântuirea pentru ei?
Sau slava, pentru noi, o căutăm?

Când mijlocim pentru acei pierduți,
Să-i botezăm în Adunarea noastră,
Să nu îi poticnim pe-acei micuți,
Doar Slava Domnului să strălucească!

Iar când lucrarea Duhului se-arată,
Să nu cădem de oboseală frânți,
Iubirea firii ne-ar atrage-ndată,
Să nu ajungem „pocăiți” pierduți!

Amin!
Această poezie e inspirată după o povestire medievală, dar și din experiența unei surori care, după ce s-a rugat și i-a văzut botezați pe logodnicul său și viitoarea soacră, a fost câteva luni bântuită de un duh de necredință. Ea era și este o soră deosebită. Acestă poezie e și împotriva fariseismului de orice fel, căci Isus a spus fariseilor: „Adevărat vă spun, că vameșii și curvele intră înaintea voastră în Împărăția cerurilor!”
Cîteva învăţături deosebite desprindem din aceste versuri, chiar dacă au luat viaţă prin inspiraţia din povestioară; dacă Dumnezeu nu ne-ar păzi, căderea ne-ar aştepta la tot pasul... da, Cuvîntul se împlineşte, cui i s-a iertat mult, va iubi şi mai mult pe Domnul; să ne păzească Domnul de orice manifestare a fariseismului! Fiţi binecuvîntată, am citit-o de vreo trei ori, aşa de mult mi-a plăcut şi voi reveni, desigur.
Adăugat în 13/04/2013 de floridinmaracineni
Domnul sa ne fereasca sa nu ajungem pocaiti adevarati. Multa pace si multe binecuvantari scumpa sora Daniela.
Adăugat în 13/04/2013 de florenta.sarmasan
Înainte de a pune acest comentariu, m-am cam codit, căci deseori nu sunt înțeles corect. Despre versurile de mai sus: citesc cu plăcere poezia descriptivă, n-am disprețuit-o niciodată(de altfel am mai scris asta unui frate de aici) și mă bucură că priviți cu îndrăzneală spre legende de care azi toți se feresc. Dumnezeu să Vă binecuvânteze! În ce constă legendele bisericești - ele-mi aduc(inclusiv povestea picioarelor în sus a lui Petru) de la un zâmbet ironic până la repulsie. Numai o legendă ori întâmplare (ce o pot crede fiindcă realitatea de azi răspunde afirmativ la aceasta) e veridică (în ochii mei, cel puțin). Un monah(din păcate nu i-am reținut numele, a fost invitat în reședința sa de papa de la Roma și într-o clipă de entuziasm acela l-a scos pe balcon și arătându-i hramurile, templele și palatele luxoase i-a spus:„Uite, vezi, acum „biserica” (în ghilimele am pus-o eu) nu mai poate spune :„Aur și argint n-am!” ”Da - a răspuns omul credincios -, da nici „Scoală și mergi!” nu poate spune!” Astăzi dacă vreun episcop s-au păstor cu ochii înflăcărați de focurile de jos mi-ar spune:”Uite vezi, penticostalii noștri nu mai pot spune :„Nu mai avem unde ne ruga!” i-aș răspunde ca monahul cela:„Dar nici cui!” Nu știu dacă trebuie să postați acest comentariu. E absolut personal pentru D-voastră. Mulțumesc pentru poeziile D-voastră. Lucrați asupra tehnicii și veți avea, cel puțin, bucuria frumuseții. Amin.
Adăugat în 13/04/2013 de bragagiu
De multe ori vrem sa-i turnam pe altii intr-un calapod dupa masura noastra, uitand ca noi trebuie sa scadem ca ei sa creasca...Pe cand lucram in Romania ca sobar, la o soba de teracota, un client nu i-a placut de mine si fara sa stie a luat ucenicul meu sa i-o faca... credeti ca mi-a parut rau ? Dimpotriva lectia pentru client a fost mai amara, si pentru mine satisfactia a fost mai adanca...Deosebit de frumoasa poezia si tema foarte de actualitate!
Fiti binecuvantat, stimata Sora cu tot mai multe solii frumoase!
Adăugat în 13/04/2013 de cristianagape
plină de învățături. Să cerem ajutorul Domnului pentru a nu ajunge ,,pocăiți pierduți''
Fii binecuvântată şi spor la lucru în aria Domnului.
Adăugat în 15/04/2013 de 1954adina.9mai
Multumesc pentru aprecierile dvs pline de dragoste!
Adăugat în 15/04/2013 de loredanam
Domnul să fie slăvit, aveți mult har și eu doresc ca bunul Dumnezeu să vil înmulțească. Fiți binecuvântată.
Adăugat în 15/04/2013 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 1070
  • Export PDF: 65
  • Comentarii: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni